Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea de „sânziene” provine probabil, de la „Sancta Diana„, zeiţa silvestră.

Sânzienele erau văzute ca nişte divinităţi antropomorfe, iar în credinţa populară acestea erau considerate nişte femei frumoase, nişte adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.

Alte Articole

Denise Rifai le trimite pe femei la cratiţă, de Sărbătorile ...

Calendar ortodox 6 mai 2024. Cruce roşie, este pomenit sfântul ...

Un bărbat în vârstă de 31 de ani, din Timișoara, a fost ...

Tradiţia spune că Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor.

Obiceiuri de Sânziene

• În noaptea de 23 spre 24, fetele strângeau flori şi le puneau sub pernă, deoarece în acest fel îşi vor visa ursitul.

• Tot cu ajutorul florilor, gospodarii încercau să afle care le va fi norocul la animale. În seara din ajunul Sânzienelor, oamenii agăţau coroniţe la colţul casei orientate spre răsărit. În cazul în care a doua zi, în coroniţe erau prinse păr de la animale, sau pene de la păsări, gospodarii considerau că anul va fi bun mai ales pentru acestea.

• Ziua în care se sărbătoresc Sânzienele era considerată momentul cel mai bun pentru a culege plante de leac.

• În popor, sărbătoarea Sânzienelor era numită şi Amuţitul Cucului. Dacă cucul înceta să cânte înainte de Sânziene, însemna că vara va fi una secetoasă.

• Pentru a fi plăcute de feciori, fetele se spălau pe păr cu fiertură de iarbă mare, iar pentru a scăpa de boli, fetele şi femeile măritate se scăldau ritual în ape curgătoare.

• În această zi, pentru pomenirea morţilor se fac pomeni îmbelşugate şi se pun flori mirositoare pe morminte.