Năstase: Interdicţia graţierii în timpul interimatului Antonescu, dovada condamnării mele politice

Adrian Năstase consideră că cerinţa impusă României de la Bruxelles referitoare la interzicerea graţierilor în timpul interimatului lui Crin Antonescu confirmă faptul că sentinţa sa este una apolitică. Fostul premier scrie pe blogul personal că decizia impusă de oficialii europeni denotă statutul de colonie al României.

RomaniaTV.net
07 nov. 2012, 14:33
Năstase: Interdicţia graţierii în timpul interimatului Antonescu, dovada condamnării mele politice

„Zilele trecute, l-am urmărit pe profesorul Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României, în dialog cu Emil Hurezeanu, dând, indirect, o lecţie de demnitate naţională altor lideri politici din România. Între alte comentarii notabile, domnul Constantinescu a subliniat reacţia sa, transmisă la Bruxelles, în legătură cu cerinţa impusă României (în perioada interimatului) ca preşedintele să nu acorde nici o graţiere. Sigur, dincolo de faptul că echipa PPE de la Bruxelles, Barroso – Reding – Day, în colaborare cu echipa Băsescu – Macovei – Morar, aveau în vedere cazul meu, ascunzându-l într-o formulă de principiu, dincolo de faptul că această interdicţie, împusă liderilor de la Bucureşti, a confirmat faptul că, în realitate, condamnarea mea a avut un caracter politic, comandat, dincolo de faptul că nu aveam de gând şi nu am de gând să cer o graţiere a pedepsei, fiind nevinovat, dincolo de toate acestea, interdicţia a fost şi este umilitoare pentru statul român, pentru suveranitatea sa”, afirmă Adrian Năstase.

Conform fostului lider al PSD, „comanda” politică de la Bruxelles este încă o dovoadă a faptului că România este tratată precum o colonie:

„România a fost tratată de unii funcţionari de la Bruxelles ca o colonie, lipsită de atributele suveranităţii. În esenţă, exercitarea unei prerogative constituţionale (art. 94) a fost suspendată printr-o „directivă” politică de la Bruxelles. În doctrina clasică anglo-saxonă „domeniul rezervat” al statelor este reprezentat de „onorea, interesele vitale şi esenţiale ale lor.” În cazul României, nu mai există acest „domeniu rezervat”? Este evident că o astfel de decizie impusă României nu este specifică relaţiilor în interiorul unei „federaţii europene, bazată pe state-naţiuni”, ci este asemănătoare relaţiilor dintre o metropolă şi o colonie, dintre „licurici” şi diverşi „iubitori de licurici”.