Cea mai recentă extravaganţă parlamentară a avut nevoie pentru a lua fiinţă ca proiect de lege de brainstormingul a patru minţi luminate. Proiectul de lege pentru „conservarea arborilor excepţionali din România” a fost depus la Senat de deputaţii PSD Dumitru Ion şi Tătaru Florin-Cristian şi de liberalii Berci Vasile şi Horj Pavel.

Cei patru aleşi susţin, în proiectul de lege, că „arborii excepţionali sunt exemplare de pădure ori supravieţuitorii solitari ai întinselor păduri de odinioară, din cîmpii, păduri sau localităţi, care se remarcă prin performanţe biologice, morfologice, istorice, legendare, peisagistice ori ecosistemice”.

Alte Articole

Mihai Mărgineanu, șocat de ce a văzut în Vama Veche! „Voi ...

EXCLUSIV – Piedone nu renunță nici în ruptul capului ...

Piedone îl atacă dur pe Nicușor Dan după o gafă a acestuia ...

Arborii excepţionali cuprind astfel „arborii cu vârste mari”, „arborii giganţi, coloşi, uriaşi, campioni, cu dimensiuni record”, „arborii cu portul deosebit”, arborii care „includ în creşteri diferite obiecte, bănci, bare metalice, tăbliţe şi icoane unice prin curiozitatea lor”, „arborii cu personalitate” şi „arborii care constituie elemente edificatoare ale peisajelor, dând viaţă, culoare şi parfum anotimpurilor, declanşând sentimente romantice ori patriotice”.

Deputatul PNL, Pavel Horj, a explicat cum se face diferenţa între copacii excepţionali, care trezesc sentimente romantice şi patriotice şi restul copacilor: „Identificarea, fotografierea, localizarea, măsurarea şi descrierea acestor arbori poate fi făcută de către toţi cei interesaţi. Oricui i se pare că un exemplar arboricol are nişte caractere deosebite care trebuie semnalate o poate face. Toată lumea mă întreabă de aceste sentimente romantice care pot fi declanşate la vederea unui arbore. În dealul Copoului, este un tei de 250 de ani, care se mai numeşte şi copacul iubirii. Acest tei, teiul lui Eminescu, potrivit criticilor literari, a declanşat sentimente romantice îm marele nostru poet. Cât despre sentimentele patriotice, la Ţebea este un gorun care se numeşte gorunul lui Horea, acolo unde a plănuit marea sa răscoală, iar la 30 de metri se află mormântul lui Avram Iancu. Când mă aflu în faţa unui astfel de copac, îmi trezeşte sentimente patriotice.”

Proiectul de lege mai prevedea şi acordarea de „diplome de arbori excepţional”. Nu se stipula însă dacă diploma respectivă va fi bătută în cuie în respectivul copac sau lipită cu guma de mestecat. Colegii celor patru dendrolatri din Parlament nu au fost impresionaţi de argumentele lor. Fie teiul lui Eminescu nu le-a stimulat erotismul, fie gorunul lui Horea nu i-a făcut mai patrioţi, dar legea a fost trântită la vot, astfel că ţapinarii lipsiţi de romantism şi patriotism pot să izbească în continuare cu topoarele în arborii patriei.

Deputatul Daniel Oajdea a încercat să pună capăt o dată pentru totdeauna disconfortului provocat de etichetele de la haine care irită pielea aşa că a depus un proiect prin care impunea producătorilor de haine să folosească pentru etichete materiale moi, plăcute tegumentului.

„Dacă eticheta unei cămăşi care intră în contact cu pielea nu e confecţionată dintr-un material moale, nu e finisată corectă, cu marginea ţesută, e tăiată la cald, zgârie! Acest lucru poate irita consumatorul chiar de la probarea produsului”, susţine Oajdea.

Acesta nu a reuşit să antreneze şi Parlamentul în cruciada împotriva etichetelor iritante aşa că s-a orientat încercând să lovească în pilonul II de pensii sau în salariile pe care BNR le dă conducătorilor instituţiei.

O soartă funestă a avut şi un proiect de lege privind castrarea chimică a pedofililor. Deşi începuse bine, fiind adoptată tacit de către Senat, acum a avut soarta crudă a atâtor proiecte de lege, bune sau proaste, care sfârşesc într-un sertar la Camera Deputaţilor pentru că nimeni nu vrea nici măcar să le discute, darămite să şi le asume prin vot. De altfel, practica e veche, unii din liderii Parlamentului socotind că anumite proiecte de legi merită mai mult decât respingerea, anume căderea în uitare.

La fel de zglobie, în ciuda titlului sepulcral, a fost la început şi legea prin care Ziua Mondială a Sănătăţii era declarată zi de doliu naţional. Senatorii nu au adulmecat gogomănia iniţiată de către deputaţii Mircia Giurgiu şi Tudor Ciuhodaru, aşa că legea a fost adoptată tacit. Cum una din virtuţile cardinale ale bicameralismului românescu este ca o cameră să corecteze prostiile celeilalte, Camera Deputaţilor a răpus iniţiativa legislativă printr-un vot nemilos.

„Ziua de 7 aprilie, Ziua mondială a sănătăţii, trebuie să fie considerată zi de doliu naţional, în care decidenţii să evalueze diferenţele dintre reforma statului şi sentinţa la condamnare la moarte a tuturor românilor. Numărul morţilor evitabile va continua să crească în condiţiile menţinerii actualelor măsuri privind desfiinţarea şi comasarea spitalelor”, spuneau iniţiatorii care, până la urmă, au trecut să asiste doar la prohodul propriei legi.

Un alt parlamentar cu idei în exces este social-democratul Victor Socaciu. El a încercat să interzică folosirea în reclame a colindelor vechi, a Ateneului sau a statuii lui Mihai Eminescu. Socaciu s-a ilustrat şi ca apărător al limbii române în faţa hoardelor invadatoare de neologisme atunci când a propus ca filmele să fie dublate, nu titrate astfel încât cuvintele din engleză să nu fie folosite frecvent în locul echivalentelor româneşti.