Le Figaro rememorează episodul respectiv, din întâlnirea electorală între Băsescu şi Năstase, scriind că „în 2004, în timpul unei dezbateri televizate cu Adrian Năstase, adversarul său în alegerile prezidenţiale, acest fost căpitan din marina comercială a recunoscut, nu fără umor, că, la fel ca şi Năstase, şi el este tot un produs pur al culturii comuniste”.

Cotidianul francez revine în actualitate şi îi face actualului preşedinte român suspendat, un portret din ziua de astăzi. „Impulsiv, provocator, vorbăreţ, manipulator, Traian Băsescu nu a făcut niciodată nimic pentru a calma spiritele şi, faţă de opozanţii săi, nu a avut niciodată scrupule în a interpreta după interesele lui Constituţia”, scrie cotidianul francez, adăugând că, „în vârstă de 60 de ani, preşedintele român a manifestat un apetit nestăvilit pentru putere”.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Cristian Popescu Piedone, oficial candidat la Primăria Capitalei

Noul terminal RO-RO din Portul Constanţa va fi inaugurat pe ...

Cu personalitatea sa puternică, Băsescu a încercat să mascheze adevăratul joc al crizei, readucând în actualitate un sistem oligarhic moştenit din perioada de tranziţie, asigurând contolul instituţiilor şi apartului de stat cu ajutorul unei noi clase de întreprinzători proaspăt îmbogăţiţi în circumstanţe suspecte, în procesul de trecere către economia de piaţă, mai scrie cotidianul francez.

Trebuie remarcat însă faptul că, în ciuda insistenţelor exercitate de la Bruxelles, lupta împotriva marii corupţii rămăsese fără efecte până când a ajuns Băsescu la putere, adaugă Le Figaro, estimând că preşedintele român nu mai are ce să piardă acum. Ales pentru prima oară la sfârşitul anului 2004 şi reales în 2009, el nu ar mai putea candida încă o dată.

Apoi, cotidianul francez afirmă că după ce a introdus, în 2010, „cura de austeritate, popularitatea lui a coborât în bernă”. Dar, din orgoliu, el doreşte să lase urmele sale în istoria României şi se pare că a început deja să facă acest lucru. Sub auspiciile lui, Justiţia a devenit independentă şi, chiar dacă nu a reuşit să dezmembreze toate reţelele de influenţă moştenite de la fostul regim, a reuşit totuşi să pună capăt culturii nepedepsirii ce îi caracteriza pe membrii elitelor conducătoare.