Conducerea Institutului Naţional de Statistică a explicat, vineri, modul în care au fost verificate şi completate datele culese pe teren la RPL 2011, după ce s-a constatat o subevaluare a populaţiei cu aproximativ un milion de persoane.

Datele provizorii comunicate de INS în februarie 2012 arătau că populaţia stabilă (persoanele care au reşedinţă pe teritoriul României pe o perioadă de minim 12 luni, indiferent de cetăţenie) este de 19.042.936 de persoane, 910.264 de persoane sunt plecate pe perioadă îndelungată din ţară, iar 301.666 sunt prezente temporar în România.

Alte Articole

Carmen Harra a spus adevărul despre împăcarea dintre Anamaria ...

Doliu în învățământul românesc. A murit una dintre cele ...

Vești proaste pentru șoferi! Cu cât se scumpesc benzina și ...

Potrivit rezultatelor preliminare ale recensământului, comunicate în august 2012, populaţia stabilă a României este de 19.043.767 de persoane. INS preciza atunci că nu a reuşit recenzarea a 2,8 la sută din populaţie, respectiv aproximativ un milion de persoane, fiind vorba de persoane nedeclarate sau la care recenzorul nu a putut ajunge.

Astfel, în urma constatării subrecenzării, s-a apelat la colectare indirectă a datelor din surse administrative, prin care s-a asigurat completitudinea informaţiei pentru întreaga populaţie stabilă de pe teritoriul României şi evitarea dublei înregistrări, ce putea interveni la colectarea datelor pe teren, la studenţi de exemplu, a explicat preşedintele INS, Tudorel Andrei.

Directorul general INS Silvia Pisică a arătat că, în cadrul RPL, au fost completate 38 de milioane de formulare din toate cele şapte tipuri care au fost utilizate: P (persoană), LC (locuinţă), G (gospodărie), PPI (persoane plecate pentru o perioadă îndelungată – de peste 12 luni), TP (persoane temporar prezente), M (persoane de 15 ani şi peste plecate în străinătate) şi SC (spaţiul colectiv de locuit).

Aproximativ jumătate dintre formulare au fost de tip P, adică pentru persoanele prezente şi cele absente temporar (mai puţin de 12 luni).

„La nivelul fiecărei înregistrări individuale de persoană, statistica a verificat informaţia prin aproximativ 600 de tipuri de corelaţii, adică 19 milioane de înregistrări înmulţit cu 600 de corelaţii”, a spus Silvia Pisică, dând ca exemplu de astfel de corelaţii constatarea unor situaţii în care cineva care se declarase inginer declarase că ultima şcoală absolvită este liceul, o fetiţa de cinci ani figura ca mamă sau un şomer dădea date foarte precise despre locul său de muncă.

Astfel, s-a impus colectarea indirectă, din surse administrative şi din datele statistice ale INS.

Cum erau estimate aproximativ un milion de persoane nerecenzate, INS a apelat la Registrul Naţional de Evidenţa Persoanei (RNEP), ce cuprinde toţi cetăţenii români cu domiciliul pe teritoriul României, care pot trăi şi în alte ţări fără să îşi fi schimbat domiciliul. Datele culese din această sursă au fost confruntate cu cele de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), precum şi cu cele din Registrul Naţional de Evidenţă a Salariaţilor, baza de date a Casei Naţionale de Pensii Publice, baza de date a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Registrul de evidenţă a beneficiarilor de alocaţie de stat pentru copii, alocaţie de susţinere a familiei şi de ajutorul minim garantat, gestionat de Agenţia de Plăţi şi Inspecţie Socială, şi Baza de date a elevilor înscrişi în anul şcolar 2011-2012, gestionată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Au fost situaţii în care nu au fost minori declaraţi, însă aceştia erau consemnaţi în RNEP şi astfel s-a „întregit familia”, a explicat Silvia Pisică.

Tudorel Andrei a adăugat că o diferenţă de un milion de persoane, neaflate în evidenţă, nu poate fi luată în considerare când se fac politici publice, şi mai grav fiind atunci când datele sunt eronate cu privire la împărţirea populaţiei pe vârste.