„Mi-aş dori casa noastră, aş vrea să dorm singur… Acum dorm cu mama şi cu sora. Nu sunt ca ceilalţi copii de la şcoală, mă simt diferit de toată lumea. Uneori s-a întâmplat să nu am ce mânca la şcoală. Mi-aş dori de toate, ca orice copil”, spune copilul cu lacrimi în ochi.

La doar 14 ani, Robert poate spune că a văzut cam tot ce e urât în viaţă. Când avea doar doi ani, mama l-a luat în braţe şi a plecat cu el la bunici. Nu mai suporta să vadă că băiatul creşte lângă un tata violent, nu voia ca Robert să o mai audă plângând sau să privească uimit pe chipul ei urmele lăsate de pumnii şi palmele soţului brutal.

“Am fost şi bătută şi gonită din casă. Robert vedea. Îl luam de mână şi plecam. Dormeam prin parc… aici dormeam pe jos, mâncam ce puteam”, povesteşte mama lui Robert.

Sărăcia a săpat adânc în sufletul copilului. Familia trăieşte doar din alocaţia celor mici. Mama este bolnavă şi acum şi-a pierdut locul de muncă.

„Are 14 ani, dar el cam le-a luat pe toate. Ei trăiesc numai din alocaţie. Mama s-a îmbolnăvit de plămâni. Ca să-şi facă tratament o costă în jur de 300 de lei. Şi eu sunt bolnavă şi cu inima şi cu tensiunea, mai degrabă are grijă şi de mine şi de mama şi de surioara lui…şi este micuţ, este firav. Cea mai mare durere a lui este că stă dintr-o casă în alta”, spune Emilia Zaharia, bunica lui Robert.

Forţat să ia pe umeri responsabilităţile unui tată

Forţat de soartă, la doar 14 ani băiatul a fost nevoit să-şi asume peste noapte rolul de bărbat şi să-şi îngrijească aşa cum poate familia. A învăţat să gătească, să facă în casă curat şi să-i poarte de grijă surorii mai mici. O învaţă să scrie, să numere şi mai ales îi dă speranţă. Visează ca într-o zi mai bună, el va reuşi în viaţa şi într-o zi vor avea de toate.

„Au fost zile când nu a avut ce mânca, au fost zile când nu a avut pachet la şcoală, nu a zis nimic… Dacă aveam ceva, un iaurţel, zicea că nu vrea, că rămâne pentru Mina, sora lui. Au fost zille, la şcoală are tendinţe câteodată, nu mai iese în recreaţie şi stă în clasă. Crede că alţi copii se uită că nu are pachet. Probabil se simte el inferior faţă de ceilalţi, care totuşi au”, povesteşte bunica.

Robert este un supererou pentru sora mai mică, de visele lui însă, nu are nimeni grijă. Aşa că şi-a creat propria lume în care se refugiază de fiecare dată când în mâinile lui ajunge un creion de desen. În fiecare zi imaginaţia lui ridică din linii simple, casa în care ar vrea să stea cu mama şi sora lui mai mică.

„Aş vrea să fiu arhitect, dar nu ştiu dacă pot să fiu arhitect. Aş vrea altceva, ceva ca să câştig nişte bani. Sunt licee de ospatar, iar din clasa a X-a pot să plec afară, să fac practică şi să câştig foarte bine”, a spus Robert.

Desenele lui sunt vesele şi pline de optimism

În ciuda tristeţii care-l întâmpină în fiecare dimineaţă, desenele lui sunt vesele. Probabil că inocenţa copilariei încă îl mai salvează. Mama l-a învaţat că trebuie să ţina fruntea sus.

La fel ca în poveştile cu supereroi, desenele lui Robert ar putea să prindă viaţă. Responsabili cu magia însă, suntem noi, cei care putem să-i transformăm visul în realitate.

Stelian Robert Iulian -titular de cont Zaharia Emilia

COD IBAN:  RO06RZBR0000060015296797

Raiffeisen Bank agentia Liberty Mall

Povestea lui Robert face parte din campania „România are suflet”, iniţiată de ROMÂNIATV.NET şi România TV.

• Un copil de 7 ani îşi caută „bucuria” printre gunoaie. Alex nu ştie când e ziua lui VIDEO