Activităţile extraşcolare sunt necesare dezvoltării copiilor. Alina Plăişeanu, consilier şi psihoterapeut, a declarat, pentru ROMÂNIATV.NET, că aceste activităţi „înseamnă o dezvoltare multilaterală pe lângă şcoală care e foarte benefică. Sigur, pe orice latură şi doreşte părintele în primă fază. Dacă copilul cântă bine sau pictează frumos e păcat să nu se exploreze partea aceasta şi să nu se sedimenteze de-a lungul timpului”.

Potrivit psihoterapeutului, este nevoie să i se arate celui mic şi să i se dea cât mai multe informaţii cu privire la activitatea pe care o să o practice.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Prețul incredibil cu care se vând patru bancnote de colecție ...

Cozonac de post, rețeta ideală pentru această perioadă! Ingredientul ...

„Eu sunt de părere că un copil trebuie întrebat sau trebuie să i se arate prin tot felul de lucruri: să-şi vadă părinţii, să vadă la televizor, să vadă poze, ca să înţeleagă, să-şi facă o imagine despre ce e vorba. Dacă vede un filmuleţ, dacă el e introdus cumva, el poate să conceptualizeze, să înţeleagă despre ce e vorba, e primul pas”, a precizat Alina Plăişeanu.

Deşi aceste activităţi reprezintă o bază importantă şi poate un punct de plecare pentru ceea ce va face copilul în viitor, cel mic trebuie să aibă parte şi de relaxare şi timp liber.

„Sunt familii, sunt copii care sunt expuşi la foarte multe activităţi, de la activităţi care ţin de partea asta de instrumental, până la meditaţii, până la cursuri de limbi străine, eventual şi un sport, ceea ce e puţin cam mult. Pe de altă parte, dacă copilul e expus de mic şi îi este permis să experimenteze, el va alege apoi şi îşi va da seama că nu poate să le facă pe toate şi că nu îi plac toate. Important e să vadă despre ce e vorba şi să ajungă să aleagă el ceva”, adaugă psihoterapeutul.

Există situaţii în care copiii pur şi simplu vin acasă plângând şi spunând că nu le-a plăcut ziua respectivă, că nu s-au simţit bine sau că nu s-au înţeles cu colegii de la activitatea respectivă. Psihoterapeutul Alina Plăişeanu a precizat că nu este nevoie ca părinţii să-şi retragă imediat copilul.

„După prima zi e foarte dificil să fii sigur că un copil îţi spune 100% ce se întâmplă în realitate. Dacă asta se întâmplă în mod repetat nici atunci nu e bine să îl retragi dacă ţi se pare că el are beneficii din această activitate şi în contextul asta poţi să vorbeşti cu profesorul cursului, cu alţi părinţi, cu alţi copii, sau poţi să te infiltrezi tu în mediul respectiv ca şi părinte ca să vezi exact despre ce e vorba. Important e să vadă şi părintele cum stă treaba şi să se consulte cu adulţii de acolo să poată să tragă o concluzie. După o zi e greu de spus, deoarece copilul poate să nu se simtă bine în ziua respectivă sau poate să aibă un conflict care să-l facă să nu mai vrea să meargă acolo şi asta nu spune totul despre ce beneficii ar putea să aibă el pe termen lung. Mai e şi varianta în care copiii pot fi stimulaţi sau motivaţi la modul nu neapărat pe sistemul recompensă-pedeapsă, ci pur şi simplu explicându-i copilului ce o să se întâmple acolo, ce frumos o să fie şi că o să-i placă, pregătindu-l pentru ce urmează să se întâmple, pentru că din nou dependenţa aceasta are legătură şi cu o incapacitate de a face lucrurile singur şi de a şti ce urmează, de anticipare. Nu mai e frică, înţelege că a fost o dată, trebuie să-l pregăteşti, să-i povesteşti, să-i explici, să-i spui că pe termen lung dacă nu se va simţi bine, atunci vor fi luate măsuri. Să-l întrebi ce i-a plăcut şi ce nu i-a plăcut, adică să pui tot timpul în balanţă lucrurile astea astfel încât să poţi să-ţi dai şi tu seama de realitate şi să-i mai scadă şi copilului nivelul de anxietate, pentru că şi unii copii mici, preşcolari, plâng şi luni de zile când ajung la grădiniţă şi asta nu înseamnă că nu o să-i mai ducem. Grădiniţa e foarte benefică„, spune Alina Plăişeanu.

O altă problemă cu care se confruntă mai mulţi părinţi este dependenţa celui mic de calculator şi lipsa dorinţei acestuia de a ieşi afară cu copiii, de a se juca, de a interacţiona cu ei. În această situaţie, copilul trebuie atras într-un fel, trebuie motivat ca să poată să se îndrepte spre alte activităţi care îi pot fi benefice. 

„Trebuie să fie stimulat, să aibă un motiv, un sens pentru care face un lucru. Dacă el stă la calculator şi se distrează copios şi îi place să facă asta nu o să poţi să-l iei de acolo, deoarece acest lucru are sens pentru el, pentru el asta e distractiv. În acest proces e important să existe o motivaţie sau să găsească copilul o plăcere în a face ceva. Cred că să-l iei de la calculator şi să-l pui direct pe terenul de tenis nu este bine pentru că nu o să-ţi coopereze. Ar trebui, efectiv, să-i povesteşti despre lucrul acesta, să-i prezinţi situaţia, să mergeţi o dată împreună, să i se pară atrăgător, să vadă care sunt beneficiile. Dacă e un copil cu energie cu atât mai mult o să se plieze într-un context de sport. Prieteni, alţi copii, alte grupuri, cunoşti, vezi, te joci, te duci în parc şi te joci iar cu copiii, să-l atragi cumva”, adaugă psihoterapeutul.

Citeşte şi Cum îţi dai seama dacă copilului tău îi este prea frică de tine