Pe data de 19 septembrie 1982, la ora 11:44, profesorul Scott Fahlman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA, a trimis un email care conţinea prima „faţă zâmbitoare”, denumită şi emoticon.

Fahlman a vrut să sublinieze astfel că tonul emailului era umoristic şi nu serios. Văzând că glumele nu erau întotdeauna înţelese, Fahlman a scris în emailul său: „Propun următoarea secvenţă de caractere pentru marcarea glumelor: 🙂 Citeşte-o într-o parte”.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

iRENE, primul „administrator de bloc” creat cu AI, îţi ...

Descoperirea misterioasă de sub Antarctica. Curg teoriile conspiraţiei ...

„Mă aşteptam ca notiţa mea să distreze câţiva oameni şi atât”, povesteşte profesorul. Invenţia sa s-a răspândit, însă, rapid iar în câteva luni folosirea emoticonului a devenit globală.

În ziua de azi, emoticoanele sunt peste tot, cu diverse versiuni, precum „feţele” galbene care exprimă sentimente. Profesorul Fahlman nu este, însă, încântat de acestea.

„Cred că sunt urâte şi strică provocarea de a veni cu o metodă inteligentă de a exprima emoţiile folosind caracterele standard de pe tastatură. Dar poate simt asta pentru că eu le-am inventat pe celelalte”, mai spune profesorul.

Pe de altă parte, s-a descoperit o ediţie a New York Times din 1862 în care era publicat un discurs al lui Abraham Lincoln care conţine un ;-). Acest lucru a stârnit dezbateri intense: a fost primul emoticon sau o greşeală de tipar?