Cum s-a schimbat Moş Crăciun de-a lungul timpului GALERIE FOTO

Toată lumea îl ştie pe Moş Crăciun ca un bărbat bătrân, cu barba albă, îmbujorat şi cu ochii sclipind a bunătate. Cel puţin aşa ne-a fost prezentat tuturor, încă din fragedă copilărie. Dar, la fel de vechi ca legenda lui Moş Crăciun, Moş Gerilă pe la noi în perioada comunismului, sunt şi reprezentările bătrânului care aduce cadouri odată cu Sărbătoarea Naşterii Domnului.

25 dec. 2012, 13:13

De peste 700 de ani toţi copiii cresc ascultând povestea lui Moş Crăciun, una cu numeroase variante, în funcţie de credinţa de prin partea locului. Singurele lucruri care nu se schimbă niciodată sunt, însă, barba albă a Moşului cel bun şi faptul că mereu vine cu desaga plină de cadouri.

Să vedem, însă, cum i s-a schimbat lui Moş Crăciun înfăţişarea în ultimii 700 de ani, timp trecut de la prima sa reprezentare. Dacă vă închipuiţi, însă, că acum şapte secole Moşul cu daruri era mai tânăr, vă înşelaţi.

Prima imagine cu Moş Crăciun datează de la 1294 şi este, de fapt, o icoană rusească, reprezentândul pe Sfântul Nicolae Lipensky, un episcop care a stat la baza figurilor şi poveştilor pe care le ştim astăzi.

Deşi la noi Sfântul Nicolae, sau Moş Nicolae, se sărbătoreşte pe 6 decembrie, trebuie spus că de la această înfăţişare a pornit şi povestea chipului lui Moş Crăciun.

O reprezentare mai apropiată de imaginea pe care o avem astăzi despre Moş Crăciun datează din secolul XVII. Bătrânul Crăciun era o figură tradiţională în folclorul englez şi era identificat cu vechiul zeu britanic Woden. Oricare i-ar fi fost numele, bătrânul cu barba albă reprezenta spiritul şi bucuria Crăciunului, dar în timp a început să fie asociat cu cel care aduce cadouri.

În 1863, legenda lui Moş Crăciun era deja mult îmbogăţită. Graficianul Thomas Nast i-a realizat Moşului o figură foarte apropiată de cea din prezent, într-o ilustraţie publicată în Harper’s Weekely, ca parte dintr-o poveste ilustrată. Spre finalul poveştii, desenele lui Nast au căpătat amploare şi au inclus casa Moşului de la Polul Nord, atelierul lui de jucării şi listele cu copii cuminţi şi copii obraznici, renii zburători şi sania fermecată.

Un alt lucru universal valabil pentru Moş Crăciun este costumul său roşu, însă trebuie spus că nu a fost întotdeauna aşa, după cum se poate vedea în această imagine din 1864.

În 1868 apare pentru prima oară haina roşie a moşului, însă căciula este verde, iar pantalonii albi.

În 1881, acelaşi Thomas Nast realizează o nouă ilustraţie cu Moş Crăciun, care a stat la baza Moşului modern, îmbrăcat complet în roşu şi încărcat cu jucării pentru copii.

În 1902, L. Frank Baum, care scrisese Vrăjitorul din Oz, scrie şi „Viaţa şi Aventurile lui Moş Crăciun”, carte care a făcut şi mai populară legenda. Totuşi, după cum se paote vedea pe coperta cărţii, roşul era încă „opţional” când venea vorba de îmbrăcăminte.

În acelaşi an, însă, pe coperta cărţii ilustrate Puck, a lui Frank A. Nankivell apare o imagine a Moşului cel darnic care aproape nu poate fi deosebită de cele din zilele noastre.

În 1914, o ilustrată japoneză cu Moş Crăciun face dovada faptului că legenda a devenit deja universală.

În 1918, Moş Crăciun a devenit instrument de propagandă de război, apărând pe un poster alături de doi soldaţi americani.

În 1920, Normal Rockwell i-a dat Moşului un aspect mult mai uman şi natural, spre deosebire de reprezentările de până atunci.

În 1942, Moş Crăciun a fost trecut sub arme de advertiseri, care l-au „dezbrăcat” de costumul roşu pentru a-l poza militar.