1. Calul Troian

Dacă totul se permite în dragoste şi în război, această mare minciună ar putea fi iertată. Când troianul Paris a fugit cu Elena, soţia regelui din Sparta, a izbucnit războiul. Bătăliile durau deja de 10 ani, când troienii au crezut că au bătut grecii, însă nu se aşteptau la o mare surpriză. Grecii construiseră un cal gigantic din lemn, gol pe dinăuntru, în care putea să se ascundă o mică armată. După ce aceştia şi-au convins duşmanii că era vorba despre o ofertă de pace, troienii au acceptat-o şi au luat calul în oraşul lor fortificat. În acea noapte, grecii au ieşit din cal şi au distrus Troia.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Reţeta de ardei umpluţi a lui Florin Dumitrescu. Este perfectă ...

Marilu Dobrescu clarifică situația, după ce „Procedura Secretă” ...

Aceasta a fost cea mai mare păcăleală din istorie, dacă este adevărată. Homer povesteşte evenimentul în Iliada, iar Virgilius în Eneida. Dovezile arată că Troia chiar a existat, însă istoricii nu au găsit dovezi legate de eveniment.

2. Tablourile lui Vermeer falsificate de Van Meegeren

Această minciună a rezultat din clasicul caz în care un artist vrea să impresioneze criticii. Han van Meegeren era un artist care nu se simţea apreciat şi s-a gândit să păcălească criticii.

La începutul secolului XX, experţii se întrebau dacă marele Vermeer chiar a pictat câteva opere care înfăţişează scene biblice. Van Meegeren a profitat de ocazie şi s-a apucat să copieze una din aceste picturi, „Discipolii la Emmaus”. Cu mare atenţie la detalii, a falsificat crăpăturile şi a învechit pictura, păcălind criticii. Astfel, s-a apucat să falsifice şi mai multe picturi.

Din păcate, van Meegeren a făcut o mare greşeală. A vândut un astfel de tablou unui membru important din partidul nazist, iar, după război, Aliaţii l-au considerat un conspirator care a vândut o „comoară naţională” duşmanului. În mod ciudat, van Meegeren a trebuit să picteze pentru libertatea lui. Pentru a dovedi că tabloul nu era autentic, a falsificat o altă pictură în faţa autorităţilor. A primit doar un an de închisoare, dar a murit după două luni de la proces, din cauza unui atac de cord.

3. Anna Anderson, alias Anastasia

Bolşevicii au omorât familia regală rusă Romanov în 1918 – ţarul Nicolae II, soţia sa, fiul şi cele patru fiice – pentru a se asigura că niciun moştenitor legitim al monarhiei nu va mai putea cere susţinerea publicului în viitor.

Curând, au apărut o mulţime de zvonuri despre supravieţuirea unora din membrii familiei. „Anna Anderson” a fost cea mai faimoasă persoană care a susţinut că este fiica ţarului Nicolae II. În 1920, Anderson a fost internată în spital după ce a încercat să se sinucidă şi a mărturisit că este prinţesa Anastasia, cea mai tânără dintre fetele ţarului. A atras atenţie întrucât semăna cu familia regală şi ştia extrem de multe despre ea şi despre viaţa la curte.

Câteva dintre rudele ţarului au crezut-o, însă cei mai mulţi oameni nu s-au lăsat păcăliţi. Deşi au existat martori care au spus numele ei adevărat, Franziska Schanzkowska, ea a ţinut de povestea ei până la moartea sa, în 1984. Mai târziu, testele ADN au arătat că minţea şi că toţi membrii familiei regale au murit în execuţia din 1918.

4. Omul Piltdown

După ce Charles Darwin a publicat „Originea Speciilor” în 1859, cercetătorii au început să caute fosilele strămoşilor oamenilor, mai ales „veriga lipsă”. Arheologul Charles Dawson a descoperit ceva ce el credea că este veriga lipsă în 1910, însă aceste fosile au reprezentat una dintre cele mai mari farse din istorie.

Descoperirea a fost Omul Piltdown – bucăţi de craniu şi de mandibulă cu molari, găsite în Anglia. Marele paleontolog Arthur Smith Woodward le-a declarat autentice în ziua în care a murit.

În deceniile care au urmat, noile descoperiri au arătat că Omul Piltdown nu se încadra în istoria evoluţiei umane. În anii 1950, testele au arătat că craniul avea doar 600 de ani şi aparţinea unui urangutan. Se crede că în spatele fraudei ar fi fost chiar Dawson, dar şi Martin A.C. Hinton, un voluntar de la muzeu, în momentul descoperirii.

5. Propaganda nazistă

Când naziştii au venit la putere în Germania anilor 1930, anti-semitismul nu era ceva nou. Evreii aveau o istorie plină de prejudecăţi şi de persecuţie. Deşi naziştii au reluat minciuni vechi de secole întregi, de data aceasta au avut cele mai grave efecte. Adolf Hitler a venit cu „soluţia finală” pentru eliminarea evreilor de pe faţa Pământului.

El şi ministrul propagandei, Joseph Goebbels, au lansat o campanie masivă de convingere a germanilor că evreii erau inamicii lor. Cea mai mare minciună era cea că evreii avreau ritualuri secrete în care ucideau copii creştini şi foloseau sângele lor pentru pâinea mâncată de Paşte.

Hitler şi ajutoarele sale au orchestrat „marea minciună”: această teorie spune că oricât de mare ar fi minciuna, dacă o tot repreţi, oamenii o vor crede.