În articolul anterior, am prezentat soluţiile disponibile în cazul în care aţi intrat în dificultăţi financiare şi nu vă mai puteţi plăti ratele la bancă. Ce se întîmplă însă dacă…

Restructurarea a picat. Nu mai pot plăti rata.

Dacă aţi epuizat toate căile de înţelegere cu banca sau pur şi simplu nu mai aveţi bani, atunci cel mai probabil creditul va fi declarat scadent. Aţi ajuns deja în Biroul de Credit şi nu veţi mai putea lua în împrumut în următorii 7 ani, dar asta ar trebui să fie ultima problemă.

Este foarte important ce fel de credit aveţi. Dacă este garantat sau nu.

În cazul unui credit de consum fără garanţii, banca nu are ce să execute direct, ci trebuie să treacă prin instanţă pentru a se îndestula din bunurile debitorului.

În primă fază, banca poate pune poprire pe salariul debitorului, dacă acesta există oficial, şi să ia o treime (sau până la două treimi în unele cazuri) din conturile acestuia – procentul variază în funcţie de datorii, de mărimea salariului şi de cheltuielile de subzistenţă, direct proporţionale cu numărul de membri de familie.

Poprirea rămâne în picioare până la momentul în care banca îşi recuperează intergral creanţa. Asta înseamnă principalul, dobânzile aferente şi penalităţile rezultate până la începerea executării silite şi cele calculate până la stingerea creanţei, aşa cum sunt trecute în contractul de credit pentru care se face executarea.

Cele mai multe bănci procedează însă la vânzarea creanţelor în cazul creditelor de consum. Astfel, dacă aveţi un credit de consum scadent, cel mai probabil vă veţi trezi cu o scrisoare de la un recuperator de creanţe şi apoi cu mai multe telefoane. Firmele de recuperare cumpără creanţa cu un procent foarte mic (5-8%) laolaltă cu altele, într-un pachet mai mare.

Recuperatorii vă pot soma fie să le daţi toată suma datorată, fie, cel mai adesea în ultima vreme, vă propun să plătiţi în rate datoria. Valoarea ratelor lunare este negociabilă şi dobânzile plătite sunt ceva mai mici decât cele de la bancă. Debitorul spune ce venituri are şi cam ce rată ar putea să susţină, suma se împarte la valoarea ratei lunare şi de aici rezultă în cât timp se achită datoria. Desigur, cu cât perioada este mai lungă, cu atât „clientul” fără voie plăteşte mai multă dobândă.

Dacă nu se înţelege nici cu recuperatorul, firma (sau banca, în cazul în care creditul nu a fost vândut) poate iniţia proceduri judiciare pentru recuperarea creanţei. Are termen de 3 ani de zile din momentul în care banca a declarat scadent creditul, altfel datoria se prescrie. Mai sunt şi datornicii care scapă prin prescriere, însă nu vă bazaţi pe asta, numărul lor e foarte mic.

Odată iniţiată procedura judiciară, firma va căuta să vă execute silit şi să vândă bunurile pe care le deţineţi. Dacă aveţi un imobil, acesta poate fi vândut pentru creanţa respectivă. O maşină este şi ea bună de vândut. Alte tipuri de bunuri (bijuterii, obiecte de artă, electronice şi electrocasnice) sunt mai greu de vândut în executare, din pricina procesului şi a costurilor în instanţă.

Dacă nu aveţi bunuri pe numele dumneavoastră, atunci recuperatorul se poate mulţumi cu poprirea salariului, dacă acesta este declarat. De reţinut că începerea procedurii de executare dă dreptul creditorului să vă caute veniturile până când acestea trec de la „negru” la „alb”.

Credit ipotecar neplătit? Adio casă

În cazul în care n-aţi mai plătit ratele la un credit ipotecar, atunci nu ajungeţi pe mâna recuperatorilor, ci veţi rămâne pe cea a băncii sau a unei firme asociate acesteia – aşa-numitele vehicule speciale. Contractele ipotecare sunt cu titlu executoriu, astfel că după 90 de zile de neplată a ratelor, banca poate executa silit ipoteca. Asta înseamnă că vă poate evacua din locuinţă şi apoi o poate vinde. De regulă, însă, rău-platnicul este evacuat imediat ce locuinţa a fost vândută (sau închiriată). De asemenea, foarte important, nu puteţi  fi evacuat în lunile de iarnă (decembrie-martie), dacă nu aveţi o altă locuinţă.

Soluţii legale de contracarare a executării silite nu prea există sau cel puţin nu au succes. Executarea silită poate fi contestată, operaţiune care ar putea, în cel mai bun caz, doar să amâne deznodământul, însă pentru ca executarea să fie suspendată, trebuie să depuneţi o cauţiune de 10% din valoarea datoriei.

Casă cumpărată scump şi vândută ieftin = datornic în continuare

Preţul casei ipotecate este foarte important în cazul în care aţi ajuns în situaţia de a nu vă mai putea plăti ratele. Şansele sunt ca, spre exemplu, un apartament cumpărat în boom cu 90.000 de euro să mai valoreze în acest moment doar 50.000 de euro.

Sistemul de plată a creditului prin anuităţi nu ajută nici el la stingerea datoriei către bancă. Prin această metodă de rambursare, clienţi plătesc băncii mai întâi dobânda şi comisioanele, şi mai târziu o parte consistentă din rata lunară este reprezentată de suma împrumutată propriu-zis.

Dacă achiziţia apartamentului dat exemplu mai sus s-a făcut în urmă cu 5 ani, în 2007, cu rambursare în 30 de ani, luând în considerare un avans de 25% (de obicei, provenit tot dintr-un împrumut), adică un credit de 67.500 de euro, din principal s-au plătit 3.200 de euro. Asta în condiţiile în care, la o dobândă anuală efectivă de 8%, ratele lunare plătite cumulate în 5 ani sunt de aproape 30.000 de euro. Astfel, datoria la bancă este, în continuare, de peste 64.000 de euro şi avansul plătit pentru casă este pierdut definitiv.

Dacă banca scoate la vânzare apartamentul, vânzare care se face prin licitaţie, ar fi spre avantajul datornicului să găsească un cumpărător de la prima înfăţişare, altfel preţul de pornire este scăzut cu 25% şi apoi cu 50%.

Legislaţia din România permite creditorilor de orice fel să urmărească debitorii persoane fizice până la stingerea completă a creanţelor. În cazul de mai sus, dacă banca ar vinde cu 40.000 de euro apartamentul, atunci clientul rău-platnic rămâne dator în contiuare cu încă cel puţin 24.000 de euro, fără să mai punem la socoteală dobânzile şi penalităţile existente până la începerea executării silite şi a cheltuielilor de executare precum şi dobânzile şi penalităţile acumulate în timp pe suma cu care încă sunteţi dator.

Aceşti bani se recuperează fie din vânzarea altor bunuri şi proprietăţi, fie din urmărirea veniturilor şi poprirea conturilor. Teoretic, o persoană poate fi urmărită toată viaţa pentru un astfel de debit.

Aşa că dacă aţi ajuns în situaţia de a nu vă mai putea plăti ratele, cel mai bine este să vindeţi chiar dumneavoastră imobilul. Pentru asta trebuie acordul băncii, care să ridice ipoteca. Sunt cazuri în care băncile acceptă astfel de operaţiuni, dacă sumele care le revin sunt substanţiale şi acoperă creditul sau cea mai mare parte a lui. În acest caz, rezultatul depinde de capacitatea dumneavoastră de a vă înţelege cu banca şi de a găsi un cumpărător disponibil să plătească. Cu siguranţă, dacă alegeţi această soluţie şi izbutiţi să o puneţi în aplicare veţi face economii serioase. În acest caz, este recomandat să apelaţi la serviciile unui avocat sau să vă informaţi temeinic.

Atenţie, plăţile parţiale nu vă scapă neapărat de executarea silită, dar vă pot ajuta

După principiul, „decât nimic, mai bine încasez ceva”, băncile acceptă plăţi parţiale ale ratelor lunare. În acest caz, sunteţi considerat tot restanţier, însă executarea silită se poate declanşa mai târziu, mai ales în condiţiile actuale ale pieţei imobiliare. Sumele neplătite din rată se acumulează ca restanţe, la care se calculează penalităţi, şi trebuie plătite în cele din urmă. Dacă reuşiţi să vă redresaţi financiar în termen util (cîteva luni), atunci aveţi şanse să scăpaţi de declararea scadenţei anticipate a creditului şi să vă salvaţi locuinţa.

Citiţi şi:

Ce să faceţi dacă nu mai puteţi plăti ratele la bancă

Eşti sigur că ştii să foloseşti cardul bancar aşa cum trebuie?

Cum alegi cel mai ieftin credit de la bancă