Câtă vreme îndatorarea ţărilor mai mici din zona euro a alimentat, fără pericole sistemice, cererea de produse şi servicii mai ales germane, politicienii nemţi nici nu se gândeau să impună restricţii procesului.

„Oficialii germani nu au fost deloc îngrijoraţi de practicile iresponsabile ale autorităţilor de la Atena (de pildă), cât timp sistemul a functionat în favoarea lor. Izbucnirea crizei financiare în 2008 a generat, însă, efecte în lanţ, ce au trădat vulnerabilităţile unor economii supraîncalzite, de pe urma accesului prematur la uniunea monetară“, scrie Dan Rusu, şeful analiştilor de la BT Securities, în raportul său săptămânal.

Alte Articole

Anamaria Prodan se mărită cu Ronald Gavril! Cine va cânta ...

România, lider în UE la importul de carne congelată. Cumpărăm ...

Scăderea inflaţiei la 5,9% în aprilie a adus ieftiniri majore ...

Majoritatea exporturilor germane din 2010 (388 miliarde euro) se îndreaptă spre ţările zonei euro şi aproape o treime din valoarea acestora a fost absorbită de aşa zisul grup PIIGS, al ţărilor aflate cel mai aproape de plutonul de execuţie a speculatorilor datoriilor lor: Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia şi Spania.

Mai mult, înseşi băncile germane au stimulat cât au putut îndatorarea ţărilor importatoare de produse nemţeşti. Aproape 40% din totalul expunerii băncilor germane faţă de ţările Zonei Euro, de 870 de miliarde de euro (la 30 septembrie), se concentrează tot în ţările PIIGS, potrivit raportului BT Securities.

Expunerea băncilor germane în SUA abia dacă depăşeşte jumătate din cea faţă de Zona Euro, iar exporturile germane în cea mai mare economie a lumii abia dacă trec de 65 de miliarde de euro. Germanii reuşesc să exporte în SUA doar ceva mai mult decât dublul exporturilor spre Polonia!

„Uniunea monetară a consolidat cererea în euro pentru produsele germane, asigurând principala piaţă de export a acestora“. Pe de altă parte, funcţionarea în vremuri de criză a acestui mecanism „ a accentuat şi mai tare contrastul dintre economia germană şi statele periferice ale Zonei Euro, astfel că Germania este nevoită acum să joace rolul liderului şi apărătorului uniunii la un mod mai activ, fiindcă o face, înainte de toate, în interesul propriu“, scrie Dan Rusu în raportul BT Securities.

Deocamdată Germania a reuşit primul pas, odată cu implementarea pactului de stabilitate fiscală, menit să evite derapajele în gestiunea bugetelor ţărilor membre, dar şi să asigure utilizarea eficientă a pachetelor financiare în statele beneficiare.

Germania va trebui, însă, „să îşi asume şi riscurile ce vin odată cu poziţia de lider, cu atât mai mult cu cât un faliment necontrolat al unei ţări din Zona Euro expune întreaga Uniune Europeană la riscul destrămării. Acest scenariu ar fi greu de conceput: colapsul euro ar lovi puternic băncile germane care sunt expuse în cea mai mare masură (38%) la ţările europene“,se spune în analiza BT Securities.

În plus, „o marcă germana reînviată s-ar aprecia atât de puternic încât ar submina exporturile şi, implicit, întreaga economie a ţării, care se axeaza pe acestea“, explică Dan Rusu.

Pe de altă parte, guvernul de la Berlin trebuie să evite pe cât posibil noi „bailout“-uri (ştergeri de datorii, „deşi Portugalia începe să aducă tare mult a Grecia, în optica pieţelor financiare), iar asta nu atât din cauza presiunii electoratului german, cât mai ales a expunerii indirecte prin banca Centrală Europeană (BCE)“, atrage atenţia analiza BT Securities. Germania garantează pentru 43% din necesităţile de capital ale BCE şi va garanta în aceeaşi măsură eventuale noi pachete financiare.

Prin urmare, Germania pare să nu aibă încotro decât să impună un mai strict control bugetar asupra statelor uniunii, şi mai ales a Greciei, Portugaliei, Spaniei şi Italiei, chiar dacă asta presupune o austeritate drastică.

Totuşi, măsurile de austeritate au început să-şi facă simţite efectele adverse asupra economiei germane pe finalul anului trecut, când „exporturile ţării s-au contractat puternic“. Se pare că are mai puţină importanţă pentru Germania, care „este interesată ca, prin implementarea măsurilor de austeritate, să asigure supravieţuirea Uniunii Europene“, care îi aduce cele mai mari beneficii pe termen lung, potrivit analistului de la BT Securities.