În 1879, doar 190 de gospodării erau alimentate prin conducte, scrie descoperă.ro. Prin urmare, familiile înstărite aveau cişmele cu pompă care scoteau apa din izvoare subterane. Apa era apoi sfinţită de preoţi, pentru a o „purifica”. Oamenii săraci, însă, foloseau apa din comerţ şi adunau în butoaie apa de ploaie, pe care să o folosească la spălat.

Deoarece apa era scumpă, bucureştenii nu făceau baie prea des: se spălau pe tot corpul doar în anumite zile din an, precum ajunul marilor sărbători, după mari petreceri sau când făceau „curăţenie generală” în casă. De multe ori, în cădiţele mici de tinichea sau în albiile de lemn puneau apa de ploaie strânsă de-a lungul anului.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ce alimente de post sunt interzise în Săptămâna Mare. Amintesc ...

Câți bani a încasat Alex Delea după 15 săptămâni la Survivor ...

Ţăranii erau mai norocoşi, pentru că vara se puteau scălda în râuri. În Bucureşti, în timpul sezonului cald, oamenii optau să facă baie în Dâmboviţa, dar şi în lacurile Herăstrău, Floreasca sau Tei.

Din păcate, întrucât igiena bucureştenilor era precară, apăreau şi bolile grave, precum tifosul exantematic, transmis de păduchi, epidemiile de febră tifoidă – produse de apa contaminată, holera, dizenteria şi paludismul.