Aurora Simionescu a obținut licența în geoștiințe și astrofizică la Jacobs University Bremen din Germania şi şi-a luat doctoratul la Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră din Germania.

Cercetătoarea româncă lucrează în prezent la KIPAC (Kavli Institute For Particle Astrophysics And Cosmology) de la Universitatea Stanford din SUA, unde beneficiază de o bursă de cercetare în cadrul programului de studii postdoctorale Einstein Fellowship, sponsorizat de NASA.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

De la 1 iunie, Aurora, în vârstă de 29 de ani, va lucra pentru Agenţia Spaţială Japoneză (JAXA), la planificarea unui satelit care va fi lansat în mai 2015, de către JAXA în colaborare cu NASA.

„Fac parte din echipa internaţională de cercetători care trebuie să decidă care vor fi primele obiecte în cosmos către care vom îndrepta acest nou telescop spaţial – cu alte cuvinte, cum putem optimiza observaţiile care vor fi făcute după lansare astfel încât să adresăm cât mai multe aspecte ştiinţifice utilizând cât mai efficient noile capabilităţi ale acestui satelit. E vorba de un telescop spaţial care observă razele X emise de cele mai energetice procese din univers. Utilizând o nouă tehnică pentru a detecta aceste raze X, acest nou satelit ne va oferi o rezoluţie spectrală fără precedent – într-un fel, echivalentul unei prisme extrem de bune care ne oferă posibilitatea de a studia „curcubeul” în lungimile de undă ale razelor X la un nivel de detaliu imposibil de obţinut până acum”, explică Aurora Simionescu pentru ROMÂNIATV.NET.

Cea mai mare realizare a ei a fost descoperirea, în 2008, emisiei în raze X a unui filament din reţeaua cosmică, iar anul trecut a publica în revista Nature o altă descoperire legată de acelaşi filament.

„Pe lângă emisia în raze X, în acest nou articol măsurăm pentru prima dată masa de materie întunecată asociată cu acest filament. Aşadar, acest „pod” dintre două roiuri de galaxii este acum complet, şi am arătat că el este constituit atât din masa de gaz fierbinte care emite în raze X cât şi din materia întunecată – ambele componente fiind prezise de teoria curentă pe care o avem despre formarea universului. Am obţinut astfel o confirmare a acestei teorii”, a precizat astrofizicianul.

Există viaţă extraterestră?

Întrebată de ROMÂNIATV.NET ce părere are despre viaţa extraterestră, Aurora Simionescu a declarat că îi este imposibil să îşi imagineze că suntem singurii din univers.

„Eu cred că universul este atât de mare, conţinând atâtea galaxii, şi în fiecare galaxie atâtea stele, şi în jurul acestor stele atâtea planete, încât îmi e imposibil să îmi imaginez că suntem singură formă de viaţa din cosmos. Dacă avem şanse să ne întâlnim sau să comunicăm cu extratereştrii, e o cu totul altă întrebare – pentru că dimensiunile universului sunt şi ele enorme. Numai galaxia noastră are un diametru de 100.000 de ani lumină – dacă ar există o civilizaţie în colţul opus al galaxiei noastre, din momentul când ei să zicem că ne trimit un e-mail, sau orice alt semnal, până când noi primim acest semnal şi trimitem un răspuns, şi până când acest răspuns ajunge înapoi la această civilizaţie, vor fi trecut 200.000 de ani. Noi am inventat transmisia radio abia acum aproximativ o sută de ani”, spune Aurora Simionescu.

Cercetătoarea mai spune şi că viaţa extraterestră ar putea fi altfel decât ne-o imaginăm noi şi ar putea să trăiască în condiţii complet diferite faţă de cele în care existăm noi.

„Am auzit multe argumente despre necesitatea apei lichide şi a moleculelor organice bazate pe carbon că prerechizite minime pentru prezenţa vieţii, dar eu personal nu aş garanta că nu există viaţa extraterestră care să folosească de exemplu metanul lichid de pe Titan în loc de apă, sau siliciul, care are aceeaşi valenţă chimică, în loc de carbon în compoziţia moleculelor organice. Oricum, chiar şi pe pământ, cred că nu am descoperit încă toate condiţiile uneori surprinzătoare în care viaţa persistă: pe fundul oceanelor, la presiuni enorme şi fără lumina soarelui; în condiţii extreme de salinitate sau temperatura; în lipsa apei, timp de zeci de ani, sau după expunerea la radiaţii cosmice foarte puterince, întotdeauna există colonii de bacterii „extremofile” care supravieţuiesc. Aşadar, de ce nu ar există colonii de extratereştri care locuiesc în condiţii exteme din punctul de vedere al oamenilor?”, precizează astrofizicianul.

Cum poate un copil din România, pasionat de astrofizică, să ajungă să lucreze la NASA?

Copiii pasionaţi de astrofizică trebuie doar să îşi urmeze visul, spune Aurora Simionescu, întrebată de ROMÂNIATV.NET cum poate un român să ajungă să lucreze pentru cele mai importante agenţii spaţiale din lume.

„Cred că mulţi dintre noi au tendinţa, aşa cum spunea draga mea bunică, de a-l pune pe „nu” în faţa. De exemplu, „ce mult mi-aş dori să fac astrofizică”, dar nu cred dacă pot, nu am note destul de bune la fizica, nu cred că o să trec examenul, nu există specializare în astrofizică în România, cine mă angajează pe mine să fac asta, ce mă fac dacă o să termin facultatea şi o să fiu şomeră, ce o să creadă vecinii mei că îmi pierd timpul cu ceva aşa de esoteric, s.a.m.d. Astrofizica e doar un exemplu din multe posibilităţi. „Ce mult mi-aş dori să fiu o dansatoare profesionistă”, dar sunt prea grasă, prea slabă, prea inflexibilă, prea scundă, prea înaltă, prea bătrână, şi oricum cine mă angajează pe mine că dansatoare... E uşor să inventăm scuze pentru a nu face ceea ce ne dorim cu adevărat, pentru că ne e frică de eşec, de dezamăgire. Dar, fără risc, nu există nici câştig. Eu nu am avut o cale clară în minte în ultimul an de liceu când m-am decis că îmi place astrofizica. Nu am ştiut dacă voi ajunge la NASA sau în şomaj. Dar am avut încredere şi speranţă şi am riscat – şi am fost mereu atentă să văd şi să recunosc oportunităţile care mi s-au ivit pe drum, şi care m-au călăuzit până în prezent. Cred că ni se deschid mereu porţi către destinaţia la care vrem să ajungem – trebuie doar să le vedem şi să avem curajul să trecem prin ele, pe cărărea uneori mai puţin umblată”, ne sfătuieşte Aurora Simionescu.

Citeşte şi:

Noi misiuni NASA: Un satelit spaţial şi un experiment legat de stelele neutronice VIDEO